Stoicii pretindeau ca poti rade in saracie, poti fi indiferent in fata nedreptatilor si a ingratitudinii, la pierderea bunurilor, ca si a parintilor si amicilor; sa privesti moartea cu sange rece, ca ceva indiferent, care n-ar trebui sa te bucure, nici sa te intristeze; sa nu te lasi invins nici de placeri, nici de durere; sa simti fierul sau focul in vreo parte a corpului, fara sa scoti nici un oftat, sa versi o lacrima; si fantoma asta de virtute si barbatie le-a placut s-o numeasca ”intelept”.
Cat respect si cate elogii merita prietenia. Ea este aceea care face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca.
Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.
Prietenul care face sa se vada prea lamurit ca vrea sa ne transforme, ne stinghereste.
Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.
Prieteni, nu exista prieteni.
(Citat preluat de la Aristotel: "Ah, prieteni! Nu exista prieteni.")
© CCC
Copiii nu au nici trecut, nici viitor și, ceea ce noua ni se întâmplă mai puțin, se bucură de prezent.
© CCC
Inteleptul se multumeste cu sine; cu toate acestea, el doreste sa aiba un prieten, un vecin, un camarad, oricat si-ar fi de ajuns siesi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.