În general, drumul nu a fost nici ușor, nici scurt. La început părea o aventură. În tot ce am întreprins, am avut mult curaj, multă intuiţie, dar și șansă, tot timpul am fost susţinută și ajutată de oameni cu înaltă ţinută știinţifică, cum au fost profesorii D. Danielopolu și C.I. Parhon, alături de care am lucrat mulţi ani.
Sportul este un izvor de sănătate şi prospeţime, un factor de longevitate.
Dacă admitem că știinţa nu are limită, de ce am limita progresul în acest domeniu [geriatrie, gerontologie], în care deja există rezultate convingătoare?
Fiecare tânăr să aibă convingerea că trebuie să facă ceva pentru ţara în care s-a născut. Nu toţi au, poate, acest noroc, de a da ceva cu totul deosebit, dar au datoria de a căuta să o facă. Și nu înseamnă că dacă cineva nu a descoperit ceva cu totul deosebit, nu poate contribui la dezvoltarea știinţei sau la progresul societăţii.
Din considerente morale, libertatea mi-am îngrădit-o uneori singură. Cu alte cuvinte, omul trebuie să știe să-și îngrădească libertatea tocmai pentru a se simţi liber.
Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.
Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!
Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!
Întotdeauna m-am bucurat să împart din ce am ştiut.
Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti.
Când eram tânără, îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă.