În general, drumul nu a fost nici ușor, nici scurt. La început părea o aventură. În tot ce am întreprins, am avut mult curaj, multă intuiţie, dar și șansă, tot timpul am fost susţinută și ajutată de oameni cu înaltă ţinută știinţifică, cum au fost profesorii D. Danielopolu și C.I. Parhon, alături de care am lucrat mulţi ani.
Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
(Vei plânge mult ori vei zâmbi?)
De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.
Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.
Să dăm viaţă anilor și ani vieţii.
Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu oarecare, eşti întotdeauna suspectat. Ţi se cer din ce în ce mai multe probe că ai avut dreptate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.