Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Trebuie să căutăm adevărul, să-l iubim, să-l apărăm și să-l transmitem neatins posterității noastre.
(Loci Communes, 1521)
© CCC
Niciun adevar nu merita sa ramana exemplar.
Adevărul creator de iluzii este singurul pe care-l iubesc.
(Jurnal)
Atata vreme cat omul nu va fi un zeu, adevarul, in limbajul sau, se va exprima prin contradictii. Si din eroare in eroare se merge spre adevar.
Nimic nu este mai aproape de adevăr decat falsul.
© CCC
Adevarul trebuie doar cunoscut pentru a fi acceptat.
Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia de a-l cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar părea.
(Cugetări)
Adevarul este in noi insine.
Adevărul este o bombă ale cărei efecte ucid atât pe acela care o aruncă, cât și pe acela care o primește.
© CCC
Arta și adevărul pot împărți același pat fără ca aceasta să le împiedice să fie incompatibile.
© CCC
Nu poate fi mare ce nu e adevarat.
Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.
Ochii nostri, urechile noastre, mirosul nostru, gustul nostru, fiind diferite, creeaza tot atatea adevaruri cati oameni exista pe pamant.
Dragostea de minciuna naste in mod cert minciuna. Dragostea de adevar nu naste neaparat adevarul.
Când vezi răutatea rudelor, devii mai înţelegător cu cea a străinilor.