Citate latine - Timp

Cat ai sta intr-un singur picior. Stans pede in uno.

Faptele oamenilor vor disparea cu timpul. Mortalia facta peribunt. (Horatius, Ars poetica)

Timpul dezvaluie toate. Tempus omnia revelat. (Tertullianus, Apologeticum)

Cu cat un eveniment e mai fericit, cu atat dureaza mai putin. Tanto brevius omne, quanto felicius tempus. (Plinius Junior, Epistulae)

Breve tempus quod libet scire quid simus, libet exercere quod scimus. Este scurt timpul în care trebuie să aflăm ce suntem şi să dovedim ce ştim. (Plinius Minor)

Timpul se scurge si el va va fi pus la socoteala. Pereunt et imputantur. (Martialis, Epigrammata)

Cine doreste sa-si rezolve treburile la vremea potrivita, sa-si imparta cu atentie timpul. Vigilare addecet, qui sua vult tempore conficere officia. (Plautus, Rudens)

Suntem calificati dupa folosirea timpului liber. Otio prodimur. (Plinius, Panegyricus)

Cu cat munca va fi mai placuta, cu atat timpul va fi mai scurt. Ut erit hora brevis, sic labor ipse brevis.

Timpul este cel mai folositor sfetnic al omului. Consultor homini tempus utilissimus.

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

Nu exista nimic pe care timpul - in trecerea sa - sa nu-l linisteasca sau sa nu-l supuna. Nihil non aut lenit aut domat diuturnitas. (Syrus, Sententiae)

Fiecare an, in trecerea sa, ia de la noi cate ceva. Singula de nobis anni praedantur euntes. (Horatius, Epistulae)

Daca timpul se schimba in rau, vei ramane singur. Tempora si fuerint nubila, solus eris. (Ovidius, Tristia)

A te folosi cu intelepciune de timp. Sapienter temporibus uti.

Timpul fuge fara sa se mai intoarca. Fugit irreparabile tempus. (Vergilius, Georgica)

Timpul trecut nu se intoarce nicicand. Praeteritum tempus nunquam vertitur.

Timpul, in scurgerea sa, macina si piatra. Vitiat lapidem longum tempus.

Ehei, Postume, Postume, anii trec in zbor... Eheu, fugaces, Postume, Postume, Labuntur anni... (Horatius, Odae)

Timpul linisteste chiar si cele mai mari necazuri. Etiam veros dolores mitigat tempus. (Quintilianus, De Institutione Oratoria)