Dacă ar fi rămas în stadiul utopiei pure (adică al utopiei care nu are ambiția întrupării), nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să socotească comunismul, eminamente ficțional cum e, drept „a cincea orânduire” socială a istoriei și să-l treacă în revistă alături de comuna primitivă, sclavagism, feudalism și capitalism. Glisarea în registrul realității a unei pure irealități s-a putut efectua, sucindu-ne mintea, nu pentru că cineva (un partid – bolșevic, un stat – sovietic sau un om – Lenin) a reușit să „construiască” comunismul, ci pentru că un partid, un stat sau un om au căpătat puterea de a decreta (în regim de teroare) că el se construiește sau că s-a construit deja. Prin comunism, istoria a transpus de fapt în viață, recurgând la crimă, povestea despre „hainele cele noi ale împăratului”. Cine va avea curajul să afirme că împăratul e în pielea goală va sfârși în Gulag.
(O idee care ne-a sucit mințile)
Cei care sunt nemultumiti de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfacuti de aristocratie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolati de democratie o numesc anarhie.
Daca la 20 de ani nu esti comunist, nu ai inima, iar daca la 40 de ani mai esti comunist, n-ai minte.
In Anglia, totul este permis, cu excepţia a ceea ce este interzis. In Germania, totul este interzis, cu excepţia a ceea ce este permis. In Franţa, totul este permis, chiar şi ceea ce este interzis. In URSS, totul este interzis, chiar şi ceea ce este permis.
Dezavantajul inerent al capitalismului consta in distribuţia inegala a bogatiei. Avantajul inerent al socialismului consta in distribuţia egala a saraciei.
© CCC