Genius loci este o locutiune latina ce inseamna “spiritul (duhul) locului”.
Utilizarea sa in cultura populară se referă, de obicei, la atmosfera distinctiva a unui loc, spiritul acelui loc.
In religia Romei antice, un “genius loci” era spiritul (duhul) protector al unui loc.
In arta si arhitectura, poetul britanic, Alexander Pope a făcut din “genius loci” un principiu important în grădinărit și arhitectura peisajera, amenajarea trebuind să fie întotdeauna adaptata locului.
Fericirea vine şi pleacă. Este ca fulgerul care vine dinspre răsărit şi dispare inspre apus. Tot pământul îl vede şi tresare, dar el trece.
(Scrisoare către un tânar)
© CCC
Aşteptaţi-l întotdeauna pe Dumnezeu! Dumnezeu vine întotdeauna, deşi praful ridicat de trecerea lui ne ascunde, pentru mult timp, figura şi taina sa.
(A 24-a Conferinţă de la Notre-Dame)
© CCC
Intre trecutul în care se află amintirile noastre şi viitorul în care se afla speranţele noastre, există prezentul în care se află îndatoririle noastre.
© CCC
Doar inima zboara la fel de repede ca randunelele.
(Scrisoare catre Doamna Swetchine – 4 Septembre 1835)
© CCC
A trăi inseamna a acţiona; a actiona inseamna a produce; a produce inseamna a extrage din sine ceva egal cu sine însuşi.
© CCC
Tot ce e maret în lume s-a facut in numele datoriei; tot ce e fara valoare s-a facut în numele interesului.
© CCC