Genius loci este o locutiune latina ce inseamna “spiritul (duhul) locului”.
Utilizarea sa in cultura populară se referă, de obicei, la atmosfera distinctiva a unui loc, spiritul acelui loc.
In religia Romei antice, un “genius loci” era spiritul (duhul) protector al unui loc.
In arta si arhitectura, poetul britanic, Alexander Pope a făcut din “genius loci” un principiu important în grădinărit și arhitectura peisajera, amenajarea trebuind să fie întotdeauna adaptata locului.