Genius loci este o locutiune latina ce inseamna “spiritul (duhul) locului”.
Utilizarea sa in cultura populară se referă, de obicei, la atmosfera distinctiva a unui loc, spiritul acelui loc.
In religia Romei antice, un “genius loci” era spiritul (duhul) protector al unui loc.
In arta si arhitectura, poetul britanic, Alexander Pope a făcut din “genius loci” un principiu important în grădinărit și arhitectura peisajera, amenajarea trebuind să fie întotdeauna adaptata locului.
Genus irritabile vatum.
Neamul suparacios al poetilor.
(Horatius, Epistulae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.