Dacă (If)
De poţi fi calm cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tãu, şi spun cã-i vina ta,
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar sã-i crezi şi pe ei cumva;
S-aştepţi – dar nu cu sufletul la gurã,
Sã nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Sã nu rãspunzi la urã tot cu urã,
Dar nici prea bun sã pari, nici pre-nţelept;
De poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi sã vezi cum spusa ta-i sucitã
De pişicher, sã-l prindã-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, nãruitã,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi sã strîngi agonisita toatã
Grãmadã, şi s-o joci pe-un singur zar,
Sã pierzi, şi iar sã-ncepi ca-ntîia datã,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvînt mãcar;
De poţi sili nerv, inimã şi vînã
Sã te slujeascã dupã ce-au apus,
Şi piept sã ţii, când nu mai e stãpînã
Decât Voinţa, care le strigã: "sus"
De poţi rãmâne tu în marea gloatã;
Cu regi tot tu, dar nu strãin de ea;
Duşman, om drag, rãni sã nu te poatã;
De toţi sã-ţi pese, dar de nimeni prea,
De poţi prin clipa cea neiertãtoare
Sã treci, s-o-ntreci gonind mereu –
Al tãu va fi Pãmîntul ãsta mare,
Dar mai mult, vei fi OM, copilul meu!
(traducere Dan Dutescu)
Altă traducere de Dan Dutescu:
Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!
Varianta:
De poţi fi calm cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar cînd omenirea
Nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicand,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gîndul drept;
Dacă privit cu ură nu te razbuni urînd
Şi totuşi nu-ţi pui masca de sfînt sau de-nţelept;
Dacă aştepţi dar nu cu sufletul la gură
Şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari nici prea-nţelept;
Sau cînd hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi gîndi, dar nu-ţi faci gîndul ţel;
De poţi să nu cazi pradă disperarii,
Succesul şi dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvîntul cîndva rostit de tine
Răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;
De rabzi văzîndu-ţi idealul distrus şi din nimic
Să-l recladeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte intreaga ta avere
Şi tot ce-ai strîns o viaţă să pierzi intr-un minut
Şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poţi rămîne tu în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni sa nu te poată;
De toţi să-ţi pese dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertatoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pămîntul deplin stăpînitor
Şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.
Capătul lumii și capătul grădinii conțin aceeași cantitate de minuni.
© CCC
Ieșind din aste încâlcite căi,
Grădina mândră îți ivește-n față
Havuzuri mari cu ape în văpăi,
Un râu, și flori, și arbori, și verdeață,
Coline, peșteri și umbroase văi…
Cu toate-odată ochiul ți-l răsfață
Și,- ascuns cum meștesugu-n orice parte-i,
Mai mare-i prețul nevăzut al artei.
(Ierusalimul eliberat)
Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.
Daca ai o biblioteca si o gradina, ai tot ce iti trebuie.
© CCC
Cine planteaza o gradina planteaza fericirea.
Proverb chinez
© CCC
De ce Dumnezeu l-a facut pe om gradinar? Pentru ca stia ca, in gradina, jumatate din munca se face in genunchi.
© CCC
Nu exista placere comparabila cu aceea de a intalni un vechi prieten, cu exceptia, poate, aceleia de a-ti face unul nou.
(O frumoasa duminica englezeasca)
© CCC
Dac-ai veni-n grădină, ţi-aş arăta în zori,
Albine cum se roagă smerite şi se-nchină
Pe fiecare dintre sălbaticele flori,
Ca-ntr-o bisericuţă de rouă şi lumină.
(Grădina în zori)
Cea mai proasta femeie poate conduce un barbat inteligent, dar e nevoie de o femeie foarte inteligenta pentru a conduce un prost.
O gradina, oricat de mica, este poarta spre paradis.
© CCC
Gradinile sunt o forma de vis, precum poezia, muzica si algebra.
© CCC
Adevaratul gradinar se dezvaluie in fata panselutei salbatice.
© CCC
Mirosurile ating corzile inimii tale cu o precizie mai mare decat imaginile si sunetele.
Fii multumit de flori, de fructe, de frunze, daca sunt in gradina ta, pentru ca tu le vei culege!
(Cyrano de Bergerac)
© CCC
Presupunerea femeii este mult mai exacta decat certitudinea barbatului.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.