Bona illa sunt vera, quae ratio dat, solida ac sempiterna, quae cadere non possunt, nec descrescere quidem aut minui.
Acele bunuri pe care le dă raţiunea sunt adevărate, temeinice şi nepieritoare, ele nu pot să decadă, nici măcar să descrească sau să se micşoreze.
(Seneca)
Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat.
Fiecare durere isi are expresia ei.
Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.
Nu trebuie sa vorbesti decat cui vrea sa te asculte.
Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.
Te superi ca exista nerecunoscatori? Intreaba-ti cugetul tau, daca toti cei care te-au indatorat te-au gasit recunoscator.
Inteleptul se multumeste cu sine; cu toate acestea, el doreste sa aiba un prieten, un vecin, un camarad, oricat si-ar fi de ajuns siesi.
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Orice ambitie are acest pacat: nu priveste in urma…placerea de a vedea in urma lui multi insi nu-i atat de mare ca durerea de a vedea pe vreunul inaintea lui.
...Nu poti fi multumit ca ai un lucru decat daca ai cui sa-l impartasesti.
Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.