Edward Albee

Edward Albee, pe numele complet Edward Franklin Albee, 12 mar. 1928 – 16 sept. 2016, dramaturg și producător de teatru american. A trăit 88 de ani.

Este cunoscut cel mai bine pentru piesa sa Who’s Afraid of Virginia Woolf? (1962), care prezintă o perspectivă teribilă și un dialog ingenios în ilustrarea sa grotescă a vieții de cuplu.

Edward Franklin Albee al III–lea a fost adoptat, la două săptămâni după naşterea sa, de rudele sale bogate Reed şi Frances Albee. Unchiul său, care l-a adoptat, era un celebru director de teatru de estradă și proprietar de teatre, astfel că Edward a cunoscut de foarte tânar lumea teatrului, familiarizându-se cu această lume de la o vârstă foarte fragedă.

În pofida unei școlarități mai degrabă haotice, Edward Albee a început destul de devreme să scrie poeme, piese de teatru și nuvele, apoi va începe să frecventeze artişti şi intelectuali, împotriva voinței mamei sale. Apropiat de bunica sa maternă, i-a dedicat acesteia piesa Cutia de nisip Sandbox (1960). Când avea 18 ani, mama lui l-a dezmoștenit din cauza orientărilor sale .

În 1990, Edward Albee și-a exprimat sentimentele sale față de mama lui, Frances, în piesa Trei femei înalte (Three Tall Women), pentru care va fi recompensat cu un al treilea Premiu Pulitzer, în 1994, primele două fiindu-i atribuite în 1967, pentru Echilibru instabil (A Delicate Balance) și în 1975, pentru Peisaj marin (Seascape).

Instalat în Greenwich Village, a scris piesa Poveste zoologică (The Zoo Story, 1958) în trei săptămâni. Respinsă la New York, piesa a avut premiera la Berlin în 1959 și patru luni mai târziu a fost pusă în scenă alături de Ultima casetă a lui Krapp (Krapp’s Last Tape) de Samuel Beckett în Greenwich Village.

În 1963, cea mai faimoasă piesă a sa, Cui i-e frică de Virginia Woolf? a fost reprezentată pe Broadway, o noapte de alcool și dispută într-un cuplu. Ecranizată în 1966, piesa a cunoscut un mare succes.

A fost distins de trei ori cu Premiul Pulitzer pentru Echilibru instabil (A Delicate Balance) în 1966, Peisaj marin (Seascape) în 1975 și Trei femei înalte (Three Tall Women) în 1991.

În 2001, cu Piesa despre bebeluș (The Play About the Baby), a ratat al patrulea Premiu Pulitzer. Edward Albee a fost onorat în 2005 cu un Premiu Tony Special (Special Tony Award for Lifetime Achievement) pentru întreaga sa operă.

Într-un amestec de existențialism, absurd și metafizică, piesele sale sunt critici ale condiției moderne a vieții americane, cu tehnici inovatoare. Piesele sale de teatru sunt inspirate din realitate și au ca temă motivul înstrăinării și al incapacității de a comunica, folosind ca procedeu maniera teatrului absurd și a suprarealismului.

Opere principale:

Teatru: Poveste zoologică (The Zoo Story), 1959; Moartea lui Bessie Smith (The Death of Bessie Smith), 1960; Cutia de nisip (The Sandbox), 1960; Fam și Yam (Fam and Yam), 1960; Visul american (The American Dream), 1961; Bartleby (adaptată după o povestire de Herman Melville), 1961; Cui i-e frică de Virginia Woolf? (Who’s Afraid of Virginia Woolf?), 1962; Balada cafenelei triste (The Ballad of the Sad Café) – adaptată după o nuvelă de Carson McCullers1963; Micuța Alice (Tiny Alice), 1964; Malcolm (adaptată după romanul omonim de James Purdy), 1966; Echilibru instabil (A Delicate Balance), 1966;

musicalul/opereta Mic dejun la Tiffany (Breakfast at Tiffany’s), adaptare după romanul omonim al lui Truman Capote, 1966; Totul în grădină (Everything in the Garden), adaptare după piesa omonimă a lui Giles Cooper, 1967; Citate ale Președintelui Mao Tse-Tung (Box and Quotations from Chairman Mao Tse-Tung), 1968; Peste tot (All Over), 1971; Peisaj marin (Seascape), 1975; Ascultare (Listening), 1976; Socotind posibilitățile (Counting the Ways), 1976; Doamna din Dubuque  (The Lady from Dubuque), 1980; Lolita, adaptare după romanul lui Vladimir Nabokov, 1981; Omul care avea trei brațe (The Man Who Had Three Arms), 1982;

Găsirea soarelui (Finding the Sun), 1983; Plimbarea (Walking), 1984; Invidie (Envy), 1985; Piesa căsătoriei (Marriage Play), 1987; Trei femei înalte (Three Tall Women), 1991; Piesa lui Lorca (The Lorca Play), 1992; Fragmente (Fragments), 1993; Piesa despre bebeluș (The Play About the Baby), 1998; Capra, sau Cine este Silvia?  (The Goat, or Who Is Sylvia?), 2000; Ocupantul (Occupant), 2001; Cioc! Cioc! Cine este acolo? (Knock! Knock! Who’s There!?), 2003; Peter și Jerry (Peter & Jerry, re-denumită în 2009 (At Home at the Zoo – Act One: Homelife. Act Two: The Zoo Story), 2004; Eu însumi și cu mine (Me Myself and I), 2007;

Eseuri: Stretching My Mind: Essays 1960–2005.