Franz Mehring

Franz Erdmann Mehring, 27 febr. 1846 – 28 ian. 1919, născut în Schlawe, Pomerania, Prusia (acum Sławno, Polonia), gânditor, jurnalist radical, istoric marxist și politician german. A fost istoric al Partidului Social Democrat din Germania și biograful lui Karl Marx. Inițial liberal, a evoluat spre social-democrație în jurul anului 1880. A fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din Germania. A trăit 73 de ani.

Tatăl său Carl Wilhelm Mehring și mama sa Henriette Schulze, foști funcționari prusaci, l-au crescut într-o tradiție protestantă strictă. A urmat liceul la Greifenberg, apoi a început să studieze filologia clasică și istoria la Leipzig.

Inițial un democrat din clasa mijlocie, a trecut treptat spre stânga, pentru o perioadă cu Uniunea Generală a Muncitorilor Germani a lui Ferdinand Lassalle, apoi între 1883–1888, în fruntea ziarului liberal de stânga Berliner Volkszeitung și, în cele din urmă, la afilierea sa cu social-democrații în 1890.

În 1867 i-a întâlnit la Berlin pe August Bebel, Wilhelm Liebknecht și alți lideri ai Partidului Popular Saxon. În 1868, s-a mutat la Berlin pentru studii și a lucrat la redacția Die Zukunft, un ziar democrat.

Începând din 1871-1874, Mehring a lucrat pentru biroul de corespondență din Oldenburg, redactând rapoarte pentru sesiunile Reichstag-ului și parlamentului local. A devenit cunoscut drept comentator parlamentar, scriind pentru Frankfurter Zeitung și Die Waage, un ziar editat de democratul Leopold Sonnemann (1831–1909).

Mehring a părăsit Die Waage după un dezacord cu Sonnemann și în 1884 a devenit redactor-șef al ziarului liberal Berlin Volks-Zeitung. A denunțat legea excepțională a lui Bismarck împotriva socialiștilor, deși el însuși era membru al burgheziei.

S-a apropiat de marxism începând din anii 1880. În 1890, s-a distanțat definitiv de presa burgheză. Mehring s-a alăturat Partidului Social Democrat din Germania (SPD) în 1891. A contribuit la mai multe ziare cotidiene și săptămânale. A fost editorialist al revistei săptămânale teoretice Neue Zeit ani de zile. A devenit un teoretician marxist de frunte.

Între 1902 și 1907, Mehring a fost redactor-șef al ziarului social-democrat Leipziger Volkszeitung, singurul cotidian din Leipzig și, prin urmare, un ziar de monopol, și a făcut parte din personalul publicației oficiale a partidului, Neue Zeit („New Age”). Din 1906 până în 1911 a predat la școala de partid SPD.

În 1914 s-a alăturat colegilor săi din extrema stângă Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht pentru a se opune participării Germaniei la Primul Război Mondial și, în 1916, s-a alăturat spartachiștilor revoluționari-pacifiști.

În timpul Primului Război Mondial, Mehring s-a îndepărtat de SPD. S-a opus războiului și a refuzat să voteze pentru credite militare. În 1916, a fost fondată Liga Spartachistă, o facțiune marxistă revoluționară, iar Mehring a fost unul dintre principalii ei lideri alături de Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Leo Jogiches, Paul Levi și Clara Zetkin.

A fost membru al parlamentului prusac între 1917 și 1918. A fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist din Germania (Kommunistische Partei Deutschlands, KPD), creat pe 1 ianuarie 1919.

Contribuțiile sale la literatura istorică a socialismului german au inclus Istoria social-democrației germane (Geschichte der deutschen Sozialdemocratie), 4 vol., 1897–1898 și Karl Marx: o biografie (Karl Marx: Geschichte seines Lebens), 1918.

Bolnav și profund afectat de asasinatele lui Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg, s-a stins din viață pe 29 ianuarie la Berlin.

Opere principale:

– Istoria democrației germane, în 4 volume, 1897-1898; Istoria Germaniei de la sfârșitul Evului Mediu, în două volume, 1910-1911; K. Marx, istoria vieții sale, 1918;

– studii filosofice: Legenda lui Lessing, 1891-1893, considerată de Engels drept o operă capitală de istoriografie și o operă a luptei;

– articole: Despre materialismul istoric, 1893 etc.

***

Liga Spartachistă: o mișcare revoluționară marxistă din Germania, în perioada imediat următoare încheierii Primului Război Mondial. Liga a primit numele lui Spartacus, conducătorul celei mai mari răscoale a sclavilor din Republica Romană. Liga a fost fondată de Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Clara Zetkin și alți militanți de stânga. Perioada de activitate cu intensitate maximă a fost în timpul revoluției germane din 1918, când s-a încercat provocarea unei revoluții similare cu cea a revoluției bolșevice din Rusia.