Ceea ce credem a fi iubirea noastra, gelozia noastra, nu-i una si aceeasi pasiune continua, indivizibila. Ele sunt alcatuite dintr-o infinitate de iubiri succesive, de gelozii diferite si efemere, dar care, prin multitudinea lor neintrerupta, lasa impresia continuitatii, iluzia unitatii.
Gelozia sotiei este ca vijelia din care se starneste uraganul.
Gelozia este tiranul regatului iubirii.
Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudini.
Uneori este placut pentru un sot sa aiba o sotie geloasa pentru ca aude mereu vorbindu-i-se despre ceea ce ii place.
© CCC
Gelozia este frica de comparație.
© CCC
Nimic mai inviorator decat sa vezi pe cineva insufletit de o ambitie justificata, indiferent de faptul ca e in embrion. Ii da acelui om culoare, putere, frumusete… Fericiti aceia care cresc in straduinta, caci ei incearca si spera.
Gelozie...o boala iremediabila, un cancer al sufletului impotriva caruia nu exista leac, nu exista medic, nu exista ameliorare, nici macar acalmii datorita istovirii. Ea inghite cu lacomie toate zvonurile, si nu lipsesc furnizorii pentru acestea.
Gelozia se naste odata cu dragostea.
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Femeia ne iarta rareori daca suntem gelosi si niciodata daca nu suntem.
(Cele trei imposturi)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.