Citate de Marcus Aurelius

Razbunarea este intotdeauna placerea unui suflet mic, slab si fara vlaga.

Dacă un lucru anume te tulbură, vinovat nu este acesta, ci ceea ce gândeşti despre el. Şi stă în puterea ta să schimbi ceea ce gândeşti.

Cultiva si dezvolta insusirile care stau in puterea ta: sinceritate, seriozitate, staruinta in munca, bunatate, marinimie, franchete.

Şi astfel, petrece-ţi această clipă, şi anume viaţa ta, în armonie cu natura, şi pe urmă desparte-te de viaţă la fel de uşor ca o prună coaptă de ram: lăudând natura şi exprimându-ţi recunoştinţa faţă de pomul care ţi-a dat viată.

Oamenii trăiesc unul pentru altul ca să se înveţe unul pe altul sau să se împace unul cu altul.

Razbunarea...e ceva prea prostesc si neinsemnat ca omul sa-si lase constiinta ocupata si corupta de ea.

Cand te trezesti dimineata, aminteste-ti cat de pretios este privilegiul de a trai, de a respira, de a fi fericit. © CCC

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Nu te mulţumi cu o examinare superficială.

Imi fac datoria mea, de toate celelalte nu-mi pasa.

Razbunarea omului nobil este iertarea si uitarea.

Totul se întemeiază pe convingere; iar convingerea depinde de tine. De aceea, când doreşti ceva, înlătură convingerea şi, asemenea unui marinar care a trecut de stânci, vei atinge liniştea, pacea şi țărmul calm.

Cine vorbeste bine despre cel care il vorbeste de rau e mai presus de orice lauda. Nu este razbunare mai eroica decat aceea prin talent si merit, adica prin lucrurile care rapun, infrang invidiile.

Oamenii sunt facuti unii pentru altii; cauta deci sa-i indrepti sau indura-i asa cum sunt.

Priveste inauntrul tau; acolo vei gasi izvorul binelui, izvor nesecat; dar sapa necontenit.

Cel bogat se alege cu razbunarea, iar cel sarac, cu moartea. (Tragicele) © CCC

Vei vedea ca lucrurile omenesti nu sunt decat fum si neant, mai ales daca-ti vei aminti ca ceea ce s-a schimbat odata nu va mai exista in veci.

Păstrează necontenit în minte tot ceea ce există acum în măsura în care a existat şi odinioară; şi păstrează în minte că toate acestea vor fi şi în viitor, şi imaginează-ţi aceleaşi drame şi privelişti pe care le-ai aflat din propria experienţă sau din istoriile despre vremurile trecute, ca de pildă: întreaga curte a lui Adrian, întreaga curte a lui Antoniu, întreaga curte a lui Filip, a lui Alexandru, a lui Cressus. Fiindcă acestea au fost unul şi acelaşi lucru, doar persoanele din scenă erau altele.

Imaginează-ţi că ai murit deja, că ai trăit doar până în clipa de faţă, iar vremea care ţi-a mai rămas din viaţă, trăieşte-o în conformitate cu natura. Priveşte la cele trecute: câte schimbări au suferit statele! Poţi prevedea şi viitorul. Fiindcă el este la fel şi nu iese din ritmul celor care se petrec şi în clipa de faţă. De aceea, nu are importanţă dacă observi viaţa omenească vreme de patruzeci de ani sau de zece mii de ani. Ce ai de văzut nou?

Orice ţi s-ar întâmpla, aceasta îţi este predestinat. Iar îmbinarea cauzelor este de la bun început legată de existenţa ta în împrejurările date.