În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire.
Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.
Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă,
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
(În fiecare zi)
Puritatea este puterea de a contempla intinarea.
(Greutatea si harul)
© CCC
Putem, daca vrem, sa reducem intreaga arta de a trai la o buna utilizare a limbii.
(Lectii de filosofie)
© CCC
Stiinta provine dintr-o metoda analogica ce consta in a transporta in natura relatiile care domina munca umana.
In randul oamenilor, nu recunoastem pe deplin existenta decat a celor pe care ii iubim.
(Greutatea si harul)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.