Paul-Jean Toulet

paul-jean-toulet

Paul-Jean Toulet, 5 iun. 1867 – 6 sept. 1920, romancier, foiletonist si poet francez, celebru pentru lucrarea Contrarime, o forma poetica al carei creator este. A trait 53 de ani.

Celebrele Contrarime, pe care autorul le-a imprastiat prin reviste si in cuprinsul romanelor sale, au fost reunite in 1916, fiind publicate abia peste cateva luni de la moartea sa.

Paul-Jean Toulet este unul dintre poetii cei mai patrunzatori si mai transanti din literatura franceza; putin cunoscut pentru marele public, a suscitat intotdeauna admiratii printre persoanele aflate in pozitii inalte, in Franta (de la presedintele Pompidou pana la mai multi academicieni precum Jean Dutourd, Jean d’Ormesson) si in strainatate (argentinianul Borges, libanezul Salah Stétié admirau “perfecțiunea” sa). Este, de asemenea, un maestru al prozei poetice, astfel, amintirile din copilărie ale lui Billère i-au inspirat o capodopera: Scrisoare catre mine insumi, din 4 aprilie 1904. Toulet este si romancier, un moralist sumbru, un critic in acelasi timp profund, visator si dezinvolt.

Georges Bernanos evoca o amintire in primele cuvinte ale primului sau roman Sub soarele lui Satan (“Iata ora inserarii pe care o iubea P.J. Toulet… “).

Oarecum neasteptat, Frédéric Beigbeder plaseaza doua lucrari ale lui Paul-Jean Toulet (Prietena mea, Nane si Contrarime) intr-un “top 100” al cartilor sale preferate pe care l-a realizat in eseul sau Primul bilant dupa Apocalipsa.

Opere principale:

Domnul Paur, persoana publica, 1898 (primul roman); Casatoria lui Don Quijote, 1902; Casniciile tandre, 1904; Prietena mea Nane, 1905; Ca o fantezie, 1918; Tanara verde, 1920.

Publicatii postume: Povesti din Béhanzigue, 1920; Contrarime, 1921; Cina intrerupta, 1922 (piesa de teatru); Cele trei imposturi, 1922; Domnisoarele Mortagne, 1923; Note de arta, 1924; Patru povesti, 1925; Note de literatura, 1926; Carnetul domnului Paur, 1927; Scrisori catre mine insumi, 1927; O poveste si niste povestiri, 1927; Jurnal si calatorii, 1934; Versuri inedite, 1936; Nostalgii, 1949.

***

Contrarima este un catren ce combina rima imbratisata (ABBA) si structura metrica incrucisata (de obicei 8-6-8-6), ceea ce da poemului o impresie de dezechilibru sistematic. Aceasta a fost formalizata si denumita astfel de Paul-Jean Toulet, care a folosit-o in multe poeme, mai ales in colectia sa Contrarime. Dupa Toulet, poetii fantezisti, care totusi au preluat-o ca model, nu au folosit-o decat foarte rar.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.