Pindar

Pindar,  518—438 i.e.n., poet teban, unul dintre cei mai mari lirici ai antichității grecești. A trăit 80 de ani.

Născut într-o familie aristocratică, a urmat studiile la Atena. Opera sa, compusă din imnuri dedicate victoriei, din cântece corale, este de inspiraţie religioasă, deoarece sărbătorirea unei victorii capătă un sens religios. Pindar dezvoltă un adevăr religios şi moral.

Odele sale, compuse sub forma triadelor, conţin o strofă, o antistrofă şi o epodă.

Partea centrală a fiecărui poem este constituită dintr-un imn consacrat eroului unui oraş sau creatorului unei sărbători.

Stilul său va fi o sursă de inspiraţie pentru literatura germană clasică a epocii lui Goethe.

Opere principale:

Ode triumfale, în 4 cărți (Olimpicele, Piticele, Istmicele, Nemeenele).

***

Antistrofă, antistrofe, a doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec; repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază.

Epodă, a treia parte și ultima a unei triade lirice a corului din teatrul antic grec, care urma după strofă și antistrofă; în literatura antică, poezie compusă din distihuri în care cele două versuri erau întotdeauna inegale.

Distih, distihuri, grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător.