Pliniu cel Bătrân

Plinius sau Pliniu cel Bătrân, în latină, Gaius Plinius Secundus, sau Plinius Maior, 23 e.n. – 24 aug. 79, scriitor și naturalist latin din secolul I, important și renumit erudit al Imperiului Roman, autor al unei enciclopedii monumentale intitulată Istoria naturală (c. 77). A trăit 56 de ani.

Provenit dintr-o familie înstărită, Gaius Plinius Secundus, cunoscut drept Pliniu cel Bătrân, sau Pliniu Naturalistul, a studiat retorica la Roma, unde a căpătat o extraordinară dorință de cunoaștere. Apoi a îmbrățișat cariera militară și a participat la campania din Germania din 47 până în 57.

A părăsit administrația în timpul domniei lui Nero, cu care nu a fost de acord, înainte de a se întoarce la cererea prietenului său, Vespasian, care devenise împărat…

Dar Pliniu își dedica tot timpul lecturii și făcea rezumate ale acesteia.

Printre altele, a scris 20 de cărți despre războiul din Germania, aproximativ 30 de cărți de istorie contemporană, un tratat de gramatică, în opt volume, și mai ales cele 37 de cărți din „Istoria naturală”, singura lucrare care ne-a parvenit.

Publicată în anul 77, „Naturalis Historia” constituie o sumă monumentală de cunoștințe serioase ale vremii sale, nuanțate cu diverse superstiții, amestecate cu rețete magice și anecdote de neverificat.

Și-a adoptat nepotul, care a luat numele Gaius Plinius Caecilius Secundus, Pliniu cel Tânăr, în 79 e.n.

Opera sa este puternic influențată de stoicism, conform căruia natura este suverană, iar orice o corupe, precum luxul sau corupția morală, este condamnabil.

Valoarea „Istoriei naturale” rămâne doar istorică și documentară și în niciun caz științifică sau literară. Istoria naturală (Historia Naturalis), care are treizeci și șapte de volume, este singura lucrare a lui Pliniu cel Bătrân care a supraviețuit până astăzi. Acest document a fost mult timp reperul în știință și tehnologie. Pliniu a reunit cunoștințele timpului său pe subiecte variate precum științele naturii, astronomie, antropologie, psihologie și metalurgie.

În 79, Pliniu a căzut victima propriei sale curiozități: a murit asfixiat de vapori sulfuroși, în timp ce dorea să observe prea de aproape erupția Vezuviului din Pompei. Nepotul său Pliniu cel Tânăr, va povesti acest lucru douăzeci de ani mai târziu.

Opere principale:

Istoria naturală (Historia Naturalis)