Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput:
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.
(Savantul)
In felul in care inteleg eu talcul unei carti, cartea in sine dispare din vedere, e mestecata de vie, digerata si incorporata in sistemul de carne si sange care, la randul lui, creeaza spirit nou si remodeleaza lumea.
Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseamnă a te revedea cu un prieten vechi.
O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.