Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir, Simone-Ernestine-Lucie-Marie Bertrand de Beauvoir, 9 ian. 1908 – 14 apr. 1986, romancieră franceză, intelectuală, filosof existențialist, activist politic, teoretician social și feministă. A abordat, de asemenea, genul epistolar, memorialistic și eseistic. A trăit 78 de ani.

Deși ea însăși nu se considera filosof, Simone de Beauvoir a avut o influență semnificativă atât asupra existențialismului feminist, cât și asupra teoriei feministe. A fost partenera de viață și colaboratoarea în plan intelectual a filosofului Jean-Paul Sartre. Filozofiile lor, deși foarte apropiate, nu trebuie să fie confundate. Simone de Beauvoir a fost o teoreticiană proeminenta a feminismului și a participat la mișcarea de eliberare a femeilor din anii 1970.

Născută într-o familie burgheză și catolică, Simone de Beauvoir a început să studieze literatură și matematică la vârsta de 17 ani.

În 1926, s-a alăturat unei mișcări socialiste și a urmat cursuri de filozofie la Sorbona pentru a se pregăti pentru concursul de licență. În acest timp l-a întâlnit pe Jean-Paul Sartre, care participa la același grup de studenți ca și ea. Astfel, au început o viață comună – fără coabitare – precum și o colaborare și un dialog intelectual care a durat aproape o jumătate de secol și care va face cuplul de gânditori unul legendar.

Amândoi au obținut licența în filosofie și au devenit profesori. Atunci a avut loc o scurtă despărțire, Sartre fiind trimis la Le Havre și Beauvoir la Marsilia. Absolventă de filosofie în 1929, a predat mai întâi, apoi, începând din 1943, s-a dedicat literaturii.

După Al Doilea Război Mondial, Beauvoir a făcut parte din comitetul de redacție al revistei Les Temps modernes, fondată de Sartre.

Prima ei carte, Invitata, a apărut în 1943. Călătoriile sale în străinătate s-au succedat începând din 1947. Simone de Beauvoir a plecat în Statele Unite, a stat în Africa, în Europa, a vizitat China în 1955, Cuba și Brazilia în 1960.

Primele sale eseuri, Pyrrhus și Cineas (1944) și Pentru o morală a ambiguității (1947), au fost marcate de gândirea sartreană și au constituit o filozofie practic existențială, reafirmând cu tărie libertatea individului și angajamentul său necesar (Sângele celorlalți, 1945; Toți oamenii sunt muritori, 1946).

Dar, în același timp în care dorea să scoată la iveală o nouă față a bărbatului, Simone de Beauvoir, începând cu lucrarea Gurile de prisos (1945), a dorit să ofere femeilor un nou statut și o nouă imagine, în special prin intermediul lucrării Al doilea sex ( 1949), care relatează anii copilăriei și ai educației, apoi detașarea treptată de „lumea burgheză”, și care a devenit biblia feminismului: „Femeie nu te naști, ci devii”. Al doilea sex rămâne o carte emblematică a feminismului francez,  Beauvoir devenind astfel o figură foarte controversată din cauza pozițiilor sale, în special în favoarea întreruperii de sarcină.

A devenit și mai faimoasă odată cu Mandarinii (1954): presupusul punct culminant al „romanului existențialist”, este mai presus de toate un document de primă mână despre moravurile intelectuale ale vremii, marcat de nesfârșite dezbateri despre Partidul Comunist. Recompensată de Premiul Goncourt, în 1954, pentru Mandarinii, a abandonat însă genul romantic în favoarea eseului și a scrierii memoriilor sale.

Simone de Beauvoir a preluat treptat sinuozitățile gândirii sartreane față de comuniștii francezi, iar colecția sa de eseuri, Privilegii, rezonează ca o apărare și o ilustrare a gândirii politice și filosofice a lui Sartre.

După America zi de zi (1947), a scris, în aceeași linie „angajată”, o hagiografie maoistă, Marșul cel lung (1957), dar regăsea o viziune mai îndepărtată în munca ei de memorialist: Memoriile unei fete cuminți (1958), Forța vârstei (1960), Forța lucrurilor (1963) o impun ca martor privilegiat al timpului său care este analizat cu o precizie lucidă și curajoasă.

Ultimele sale lucrări sunt în principal autobiografice: O moarte foarte ușoară (1965) spune povestea morții unei mame, în timp ce Imagini frumoase (1966) și Femeia sfâșiată, (1967) reînvie lupta pentru femei, pe care o continuă în revista Les Temps modernes (Femeile se încăpățânează, 1964).

Timpul evaluărilor a venit odată cu Bătrânețea (1970), care este cauza „vârstei a treia”, ceea ce Al doilea sex a fost cauza femeilor și cu Bilanț (1972), care relatează, printre altele, lungile sejururi romane ale lui Sartre cu autoarea.

Moartea lui Sartre i-a inspirat cea mai emoționantă dintre cărțile sale, Ceremonia de adio (1981). Jurnalul său de război și Scrisorile către Sartre au fost publicate în 1990.

Autoare recunoscută și imagine a feminismului, Simone de Beauvoir rămâne în mod indisolubil legată de Jean-Paul Sartre și de curentul filosofic al existențialismului la care a contribuit și ea.

Opere principale:

– romane: Invitata, 1943; Sangele celorlalti, 1945; Toti oamenii sunt muritori, 1946; Mandarinii, 1954 (Premiul Goncourt); Imagini frumoase, 1966; Femeia sfasiata, 1967; Cand primeaza spiritualul, 1979.

– eseuri: Pyrrhus si Cineas (in istoria romană, Cineas a fost un ministru din Tesalia și prieten al regelui Pyrrhus din Epir), 1944; Pentru o morala a ambiguitatii, 1947; Al doilea sex, 1949 (eseu filosofic); Privilegii, 1955.

– povestiri: America de zi cu zi, 1948; Amintirile unei fete cuminti, 1958  (povestire autobiografica); Forta varstei, 1960 (povestire autobiografica); Forta lucrurilor, 1963 (povestire autobiografica); O moarte foarte usoara, 1964 (povestire autobiografica); Batranetea, 1970; Bilant (Tout compte fait), 1972 (povestire autobiografica); Ceremonia de adio, 1981 (povestire autobiografica).

– teatru: Gurile de prisos, 1945.

– corespondenta: Scrisori către Sartre, volumul I: 1930-1939, 1990 (postum); Scrisori către Sartre volumul II: 1940-1963, 1990 (postum); Scrisori către Nelson Algren (postum, traducere din limba engleză de Sylvie Le Bon, 1997); Corespondenta incrucisata cu Jacques-Laurent Bost, 2004 (postum).

– memorialistica: Jurnal de război, septembrie 1939 – ianuarie 1941, 1990 (postum); Caiete de tinerete, 1926-1930, 2008 (postum).

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.