Citate de Simone de Beauvoir

Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?

Viaţa e plină de infinite absurdităţi, care, fără jenă, nici măcar nu au nevoie să pară verosimile; pentru că sunt adevărate. (Șase personaje în căutarea unui autor)

A trai este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot.

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele si apoi cum cresc mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua?...

Schimbarea conceptiei despre fericire inseamna schimbarea conceptiei despre viata si despre destin. Changer la conception du bonheur, c’est changer celle de la vie et de la destinée. © CCC

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Viața nu e ușoară pentru nici unul dintre noi. Si ce-i cu asta? Trebuie să avem răbdare și, mai presus de orice, încredere în noi înșine. Trebuie să credem că suntem talentati la ceva și că acest lucru trebuie să fie atins. © CCC

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

In ziua cand veti pune piciorul in viata, in viata adevarata, in ziua cand o veti cunoaste, cu legile ei, cu necesitatile ei, cu greutatile si necazurile ei, cu rigorile, datoriile, lanturile, incantarile si adevaratele ei dureri, atunci veti vedea cat de sanatoasa este ea si frumoasa, si tare, si rodnica, in virtutea chiar a exactitatii ei.

Viata si spiritul sunt doua puteri, sau doua necesitati intre care omul se afla plasat.

Sunt momente-n viaţă când te miri cum de nu mori.

Bucura-te de viata fara sa o compari cu cea a aproapelui.

Nu sunt lungi plânsul și râsul, Dragostea și dorința și ura: Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce Trecem poarta. Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor: Dintr-un vis cețos Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide Într-un vis. (Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam) © CCC

***

Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae) Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)

Disprețuiește viața ca să te bucuri de ea. © CCC

Trăiește azi ca și cum ar fi ultima zi. Și fă-ți planuri, ca și cum ai fi aici pentru totdeauna. (Zece negri mititei) © CCC

Viața este un vis, puțin mai coerent decât majoritatea. (Revolta de pe Caine) © CCC

Să dăm viaţă anilor și ani vieţii.

Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii! Ce ciudata e viata lor! Ce tragica le este soarta! Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii. Sunt muritori, numai putina vreme le e dat sa caute fericirea, trebuie sa o prinda repede, s-o stranga cu graba la piept, pana nu le scapa din maini. Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere. Gandul mortii isi arunca umbra melancolica peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire. Pot sa planga. Cata poezie intr-o lacrima omeneasca!

Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică. © CCC