Ne interesăm de membrele omului ca părți ale corpului său, de ce nu și de oameni ca părți ale umanității?
© CCC
Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc.
Atunci cand sunt in joc interesele mele, eu nu sunt influentat de teama de a-i nemultumi pe prietenii mei.
Exista oameni pe care putem conta. Acestia sunt, in general, oameni de care nu avem nevoie.
Il y a des gens sur qui on peut compter. Ce sont généralement des gens dont on n’a pas besoin.
Daca ai fi si tu in locul meu, ai avea alta parere.
Tu, si hic sis, aliter sentias.
(Terentius, Andria)
Nu pentru scoala, ci pentru viata invatam.
Non scholae sed vitae discimus.
(Seneca Philosophus, Epistulae)