Dacă oamenii sunt atât de răi, e poate numai pentru că suferă, dar e lung timpul care separă momentul în care au încetat să mai sufere de cel în care devin ceva mai buni.
(Călătorie la capătul nopții)
O carte întreagă de expresii argotice e mai plictisitoare decât un raport al Curții de Conturi.
© CCC
Ingrată medicină! Când te plătesc cei bogaţi pari slugă, când te plătesc cei săraci pari hoţ.
(Călătorie la capătul nopții)
Îţi pierzi cea mai mare parte a tinereţii din cauza gafelor. Era evident că iubita mea mă va părăsi curând şi pentru totdeauna. Încă nu învăţasem că existau două lumi foarte diferite, cea a bogaţilor şi cea a săracilor. Mi-au trebuit, ca atâtor altora, douăzeci de ani şi războiul, ca să învăţ să stau la locul meu, să întreb de preţul lucrurilor şi al fiinţelor înainte de a le atinge şi, mai ales, înainte de a le iubi.
(Călătorie la capătul nopții)
Fericirea pe pământ e să mori iubind, înconjurat de iubire. Restul nu e nimic decât frică, pe care nu îndrăzneşti s-o mărturiseşti, nu e nimic decât artă.
(Călătorie la capătul nopții)
E tare folositor să călătoreşti, asta îţi stârneşte imaginaţia. Restul e numai oboseală şi decepţie.
(Călătorie la capătul nopții)
Răul are o pregnanță mult mai mare decât binele pentru că este mult mai spectaculos.
În câțiva ani s-ar îndrepta totul cu un guvern făcut din oameni dispuși să-și pună viața, calitățile intelectuale, știința în slujba cetățenilor. În ani, nu în decenii.
Poate că au avut dreptate când au pus dragostea în cărți. Se prea poate ca ea să nu poată exista în altă parte.