A fi şi a avea! În aceste două verbe auxiliare omul poate rezuma toate aspiraţiile sale.
Când atât de puţin pământul ne va avea, pentru ce să dorim să avem atâta pământ?
Excesiva înțelegere, care distruge şi traversează orice iluzie, este cea mai rea dintre maladiile minţii.
În această viaţă, nu este bună decât speranţa într-o altă viaţă care nu există.
Fără îndoială, această lume poate amuza pe observatorul care are pe lângă o mare fineţe de spirit, o mare indiferenţă în suflet.
Melancolia trebue să rezulte dintr-o înțelegere cât se poate de instinctivă a lucrurilor omeneşti.
Ceea ce este poate cel mal trist lucru din veşnica schimbare a vieţii, este că ceea ce ieri ne umplea inima, ne este astăzi indiferent. Noi trecem nu numai prin lume, ci chiar prin noi înşine.
Aceleaşi lucruri omeneşti au un aspect cu totul diferit, după cum le vedem în viitor, sau în întunericul trecutului, sau în prezent.