A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.
Cheia tuturor stiintelor este, fara discutie, semnul de intrebare; datoram cele mai multe din marile descoperiri lui CUM? iar intelepciunea in viata consta poate in a te intreba cu orice prilej: DE CE?
Gandirea este cheia tuturor comorilor: ea iti da bucuriile adevarului, dar nu si grijile lui.
Foarte putine fiinte isi dau de gol dintru inceput cusururile. In general, fiecare se straduieste sa se prezinte cu o infatisare atragatoare.
Ne legam de cei din jurul nostru mai mult prin defectele decat prin calitatile noastre.
Nu stim niciodata daca o prietenie se naste mai curand din contraste decat din asemanari.
Sufletele curate ajung cu greu sa creada in rautate, nerecunostinta, iar apoi, cand isi dau, in sfarsit, seama de toata stricaciunea omeneasca, se ridica la o ingaduinta care e ultima treapta de dispret.
Sentimentele nobile duse pana la exagerare dau aproape aceleasi rezultate ca marile vicii.
Nimic nu e mai putin cunoscut decat tocmai ce ar trebui toata lumea sa cunoasca: Legea.