Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.
Cand vorbesti cu un invatat vestit, fa-te din cand in cand ca nu-l intelegi. Daca de la inceput pana la sfarsit esti greu de cap, o sa te dispretuiasca; daca esti insa prea destept, o sa te urasca. Asa ca cel mai cuminte lucru e ca din cand in cand sa te prefaci ca nu-l intelegi.
Invatat este acela care stie sa recunoasca ceea ce nu stie si care nu vorbeste decat despre ceea ce stie.
Omul invatat are intotdeauna bogatiile in mintea sa.
Homo doctus in se semper divitias habet.
(Phaedrus, Fabulae)