O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.
In viata oamenilor se intampla ca la jocul de zaruri: daca n-ai aruncat numarul care-ti trebuie, foloseste-te cu chibzuinta de cel iesit.
Conversatia e joc de foarfece de gradinar, in care fiecare taie vocea vecinului de indata ce creste.
Daca te joci de-ajuns de mult cu un obiect, preocupat fiind sa nu il strici, cu siguranta il vei strica.
Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.