Nu e cu putinţă să născoceşti ceva atât de original şi de incredibil care să nu fi fost deja spus de vreunul dintre filozofi. *
Lectura tuturor cartilor bune este ca o convorbire cu cei mai luminati oameni ai secolelor trecute.
A incerca intotdeauna sa ma inving pe mine insumi mai degraba decat soarta si sa schimb mai degraba dorintele mele decat ordinea lumii. (Discurs asupra metodei)
René Descartes
Inspirata de stoici, aceasta fraza constituie a treia maxima a moralei provizorii. Spre deosebire de stoici, Descartes nu precizează aici principiile unei morale definitive. In plus, în timp ce stoicii “doreau” ordinea lumii, Descartes se multumeste sa o accepte. De aceea, Descartes apare mai conformist decat Epictet.
Tehnica ne face stăpânii și posesorii naturii. (Discurs asupra metodei)
René Descartes
Descartes vedea in tehnică implementarea puterii omului capabil sa utilizeze natura conform propriilor sale scopuri. Apariția tehno-științelor și a amenințărilor asupra mediului înconjurător cauzate de dezvoltarea tehnicii determina nuantarea afirmației carteziene.
Cuget (Gandesc), deci exist. – Cogito, ergo sum. (Discurs asupra metodei)
René Descartes
Cartezianismul desemneaza o mișcare filosofică ce susține principiile și teoriile gandirii lui René Descartes (forma latinizata, Renatus Cartesius).
Cartezianismul s-a evidentiat, mai ales, prin prima lucrare filosofică publicata în limba franceză, celebrul Discurs asupra metodei (1637), subintitulata “pentru a ne conduce bine ratiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe”, ce expune trasaturile fundamentale ale metodei sale.
Adevaratul punct de pornire al filosofiei carteziene este dubiul. Descartes ne asigură că orice act de îndoială constituie manifestarea unui act de gândire; oricât de numeroase ar fi erorile în care se angajează gândirea noastră, realitatea ei se impune ca un fapt indubitabil: Dubito cogito, cogito ergo sum (mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist).
Descartes formuleaza descoperirea lui “cogito” în Discurs asupra metodei. La sfârșitul îndoielii, își dă seama că este imposibil să se îndoiască de gândire pentru că a te îndoi inseamna a gândi. Deci, dacă gandesc, inseamna, in mod necesar, ca exist. Formularea sugerează că existența este dedusa din gândire. In realitate, “exist”, este deja în “cuget” prin pronumele personal “Eu” (cuget).
In Meditații metafizice (Meditationes de prima philosophia,1641), lucrare care se doreste mai riguroasă, ideea va fi dezvoltata mai pe larg, iar formularea lui “cogito” va fi într-o formă diferită: Ego sum, ego existo (Eu sunt, eu exist).
***
Descartes a publicat lucrarea Discurs asupra metodei, în 1637, în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea. Patru ani mai devreme, la Roma, Galileo fusese condamnat de către Biserică pentru că a îndrăznit să contrazică acest adevăr bine stabilit de Biblie: Soarele se învârte în jurul Pământului, centrul lumii create de Dumnezeu.
“Cuget, deci exist”, simbolizeaza gândirea carteziana, in loc de a o rezuma. Această afirmatie, ce pare o evidenta, pune bazele gândirii raționale. Mare cunoscator al clasicilor latini, filosoful s-a inspirat, probabil, din intuiția Sf. Augustin, în secolul al V-lea, care scria în Cetatea lui Dumnezeu: “Si enim fallor, sum” (“Căci, dacă nu mă înșel, exist”).
In Discursul său, Descartes povesteste cum meditațiile sale l-au condus la a pune totul la îndoială, cu excepția unui singur lucru:
“In timp ce voiam sa gandesc astfel, că totul era fals, trebuia in mod necesar ca eu, cel care gandeam, sa fi fost ceva. Și observând că acest adevăr, cuget, deci exist, era atât de ferm și atat de sigur, incat toate presupunerile cele mai extravagante ale scepticilor nu ar fi putut sa-l zdruncine, am considerat că l-as putea admite fără probleme drept primul principiu al filosofiei pe care o cautam.”
Angajandu-se să reconstruiască întreaga filosofie pe baze solide, Descartes pune în aplicare o îndoială metodică, constand in eliminarea a tot ce nu este absolut sigur. Astfel, descopera ca, deși simțurile și raționamentele sale il inseala adesea, rămâne adevarat faptul ca eu, cel care sunt pe punctul de a ma indoi, sunt ceva, altfel spus, eu exist. Această certitudine a propriei sale existențe devine de acum inainte un adevar fundamental, primordial, putand servi ca punct de sprijin pentru filosofia pe care o va dezvolta, considerata astfel ca exemplara pentru filosofia moderna, ce plasează subiectul în centrul construcției cunoasterii.
Elaborand o metoda “pentru a ne conduce bine ratiunea și a cauta adevărul în științe”, Descartes dorea să verifice prin raționament toate adevărurile pe care le prelua. Ca si Galileo, era convins, in secret, că si dacă am vedea clar Soarele rotindu-se, aceasta nu ar dovedi că el se rotește. Lucid in ceea ce priveste dificultatea demersului, i-a scris editorului său: “Chiar daca ar fi prea putini oameni in lume care ar fi capabili să inteleaga rationamentele mele, nu e vina mea, si ele nu sunt mai puțin adevarate pentru asta.”
Când parodia se amesteca…
Mica fraza a devenit celebra, fiind parodiata sub toate formele. Astfel, aflat in mijlocul unui corpus foarte bogat, Paul Valéry a spus: “Uneori, cuget; și, uneori, exist”; iar Albert Camus: “Ma revolt, deci exist.”
[Corpus: culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc.]
© CCC
Bunul-simț este lucrul cel mai bine impartit din lume. (Discurs asupra metodei)
“Bunul-simţ este lucrul cel mai bine împărţit din lume, căci fiecare se crede atât de înzestrat, încât chiar cei mai greu de satisfăcut în orice altă privinţă nu obişnuiesc să dorească mai mult decât au. Şi nu e verosimil ca toţi să se înşele, ci mai degrabă aceasta este o mărturie că puterea de a judeca bine şi de a deosebi adevărul de fals – adică ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea – este, în mod natural egală la toţi oamenii. Şi astfel, diversitatea opiniilor noastre nu provine din faptul că unii sunt mai raţionali decât alţii, ci numai din faptul că noi ne conducem gândurile pe diferite căi şi nu considerăm aceleaşi lucruri.”
René Descartes
Descartes afirmă aici ideea unei universalitati a rațiunii. Toți oamenii sunt inzestrati, in mod egal, cu ratiune, deci cu bun-simt.
Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.