Citate cu tagul "soarta"

In toata impotrivirea sortii, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi fost fericit.

Nimic nu il face pe om mai rau ca nedreptatea. Nimic nu-i intoarce cu mai multa putere privirile asupra sortii proprii, facandu-l surd si orb pentru suferintele altora. Naturile impresionabile si pasionate, egoiste prin definitie, cand se mai cred si nedreptatite, se revolta impotriva universului intreg, iar revolta nu mai lasa loc pentru ingaduinta si iertare.

Fortuna fortes metuit; ignavos premit.

Soarta se teme de cei viteji; iar pe cei lasi ii calca in picioare.

(Seneca Philosophus, Medeea)

Soarta ii ajuta pe cei cutezatori.

Audentes fortuna iuvat.

(Vergilius, Aeneis)

Soarta poate lua bogatiile cuiva, dar nu si curajul.

Fortuna opes auferre, non animum potest.

(Seneca Philosophus, Medeea)

Soarta nu ia decat ceea ce a dat.

Nihil eripit fortuna, nisi quod dedit.

(Seneca Philosophus, De constantia)

Soarta nu descurajeaza pe omul viteaz prin loviturile ei.

Adversarium impetus rerum viri fortis non vertit animum.

(Seneca Philosophus, De providentia)

Asa i-a fost soarta  (asa i-a fost scris).

Sic erat in fatis.

(Ovidius, Fasti)

Cu cat soarta se indarjeste mai mult, cu atat sa rezisti si tu mai mult.

Quo fortuna magis saevit, magis ipse resistis.

(Ovidius, Pontica)

Multora soarta le da prea mult, nimanui insa nu-i da cat i-ar trebui.

Fortuna multis dat nimis, satis  nulli.

(Martialis, Epigrammata)