O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.
Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.
Nu există alt noroc pe care să te poți bizui decât acela pe care il smulgi singur din mâinile sorții.
Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Nu e greu sa urmezi adevarul
ce duce viata pe un neted drum
si daca potrivnica ti-e soarta,
tu datoria fa-ti-o orisicum.
Invata sa te ajuti singur…nu depune armele nici in fata sortii, caci ceea ce va urma nu mai poate fi trait.
Nebun e printre muritori acela care se bucura crezand ca fericirea lui e fara capat, caci soarta in jocurile ei e ca paiata ce salta ici si colo. Nimeni nu-i intruna fericit.