Omul nu poate sa vrea decat ceea ce iubeste. Iubirea este la el unicul indemn pentru vointa si pentru orice stimulent si mobil in viata.
Inteligenta cu adevarat perseverenta gaseste un stimulent placut in obstacolul ce-i cere un efort continuu.
Adevaratul stimulent al vietii omenesti il constituie bucuria zilei de maine… Omul care-si determina conduita prin perspectiva cea mai apropiata este in acelasi timp si omul cel mai slab. Daca se multumeste numai cu propria sa perspectiva, fie ea chiar si indepartata, el poate sa para puternic, dar nu starneste in noi sentimentul unei personalitati si a valorii ei autentice. Cu cat este mai larg colectivul ale carui perspective coincid cu perspectivele proprii ale omului, cu atat omul este mai frumos si cu atat sta pe o treapta mai inalta.
Chiar daca ambitia este in sine un viciu, ea constituie totusi deseori un stimulent pentru virtuti.
Licet ipsa vitium sit ambitio, frequenter tamen causa virtutum est.
(Quintilianus, De institutione oratoria)