Nu exista nimic pe care timpul – in trecerea sa – sa nu-l linisteasca sau sa nu-l supuna.
Nihil non aut lenit aut domat diuturnitas.
(Syrus, Sententiae)
Mai degraba sa te supui celui care te roaga decat celui care-ti porunceste.
Roganti melius quam imperanti pareas!
(Syrus, Sententiae)
Daca vrei ca toate sa ti se supuna, supune-te ratiunii.
Si vis omnia tibi subicere, te subice rationi.
Datorie, cuvant demn, care nu porti in tine nimic lingusitor, ci care ceri supunere, dar nu ameninti – ceea ce ar provoca aversiune si-ar speria firea pentru a influenta vointa -, fixezi numai o lege, care este acceptata chiar si de fire, si care fara voie isi dobandeste respectul (chiar daca nu este urmata), in fata caruia amutesc toate inclinatiile, chiar daca i se impotrivesc intr-ascuns.
E innascuta in firea anumitor oameni pornirea de a dispretui si a tiraniza pe cei mai marunti decat ei; numai prin astfel de mijloc se despagubesc fapturile de soiul asta de supunerea slugarnica pe care o arata intotdeauna stapanilor. Ce poate fi mai usor de inteles, intr-adevar, decat ca lingusitorii si sclavii sa impuna celor mai prejos decat ei exact tributul pe care ei il platesc celor mai presus decat ei?