Iarnă este în capul meu, dar primăvara eternă este în inima mea. Respir la această oră parfumul liliacului, al violetelor și al trandafirilor, ca acum douăzeci de ani.
© CCC
Când liliacul a înflorit ultima dată în curte
Și luceafărul a răsărit devreme pe cerul vestic, în noapte,
Am plâns și voi mai plânge de câte ori se va întoarce primăvara.
© CCC
Când l-am citit pe Walt Whitman, nu m-am gândit la mine ca la un poet. L-am citit ca un cititor obișnuit și mi s-a tăiat respirația. Mi s-a părut că Walt Whitman este singurul poet adevărat, iar toți ceilalți, de la Homer până la Whitman, nu au fost decât predecesorii lui.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
© CCC
Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?
(Tu eşti cea nouă?)
Trad. Mihnea Gheorghiu
N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?
Sunt oameni care au tendinta nefericita – atat pentru ei cat si pentru cei cu care au vreo legatura – ce-i face sa foloseasca orice ocazie pentru a-si arata coltii, a musca si a cauta nod in papura; le repugna sa vada cum se aduc cinstiri unui semen de-al lor; palesc de invidie si dusmanie.