Urbi et Orbi – Orașului (Roma) și Lumii (sau către Oraș - Roma - și către Lume), Trebuie să afle Roma și lumea întreagă.
Formulă de adresare a mesajelor papale, în auzul tuturor, adresată tuturor, din orice loc, cetății și omenirii sau prin extensie, pretutindeni.
Denotă o formulă de adresare papală și binecuvântare apostolică dată de papă cu anumite ocazii solemne.
Binecuvântarea Urbi et Orbi este o binecuvântare solemnă, pronunțată de papă în anumite ocazii religioase importante ale cultului catolic, în special în zilele de Paște și de Crăciun. Este precedată de un mesaj și însoțită de o indulgență plenară. În practica curentă, binecuvântarea se pronunță de la balconul bazilicii Sf. Petru, în statul Vatican.
[În Biserica Romano-Catolică, indulgența (din latinescul indulgere, „a acorda”) este iertarea totală sau parțială înaintea lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice, numită uneori penitență, suferită din cauza unui păcat deja iertat.
Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați.]
Expresia latină Urbi et Orbi exprimă o intenție a universalității care în latină ia forma dativului destinației sau atribuției. Înseamnă că binecuvântarea și mesajul care o însoțește sunt adresate, atât creștinilor orașului Roma („Urbs”) care o aud direct, cât și celor din întreaga lume („Orbis”), care sunt uniți, astfel, prin ea.
Urbs = oraș; Urbi = orașului – corespunde formei dativului substantivului oraș (a se compara cu: urban)
Orbis = pământ; Orbi = pământului - corespunde formei dativului substantivului pământ (a se compara cu: orbită, traiectorie în formă de curbă (închisă))
„Urbi” - întotdeauna cu majusculă - indică Roma drept orașul prin excelență al lumii romane căruia papa îi este episcop.
„Orbi” - desemnează lumea, cu referire la forma circulară a Pământului, pentru care Papa este responsabil ca pastor universal al Bisericii.
În lumea păgână, deja „Urbs” - cu majuscule și fără calificativ – desemna Roma drept orașul prin excelență, capitala lumii („Roma caput mundi”). Armonia dintre cele două cuvinte latine „urbs” și „orbis” a dus din cele mai vechi timpuri la o apropiere conceptuală între Roma și universul peste care a căutat să-și extindă imperiul.
Ritualul binecuvântării papale Urbi et Orbi s-a dezvoltat în secolul al XIII-lea, în timpul papei Grigore al X-lea, care s-a consultat, înainte de alegerea sa, cu Niccolò și Maffeo / Matteo Polo.
[Niccolò Polo, 1230-1294, și Matteo Polo (sau Maffeo), 1230-1309, sunt, respectiv, tatăl și unchiul lui Marco Polo, exploratorul italian. Înainte de nașterea lui Marco, cei doi frați au devenit comercianți și și-au stabilit posturi comerciale în Constantinopol, Soudak, în Crimeea, precum și într-o parte a vestului Imperiului Mongol din Asia.
Amândoi au ajuns în China modernă, înainte de a se întoarce, temporar, în Europa, pentru a trimite un mesaj papei Clement al IV-lea (în final, livrat succesorului său, Papa Grigore al X-lea). Luându-l cu ei pe Marco, fiul lui Niccolò, frații Polo au făcut apoi o altă călătorie în Orient, așa cum este descris în cartea lui Marco, Cartea Minunilor sau Cartea lui Marco Polo (relatează aventurile exploratorului venețian Marco Polo, care a ajuns până în China, a locuit la curtea marelui han mongol Kublai Khan - unul dintre nepoții întemeietorului Imperiului mongol, Ginghis Han - și s-a întors în 1295).
Lucrarea a fost scrisă, în 1298, de Rustichello de Pisa, scriitor italian de limbă franco-venețiană, sub dicteul lui Marco Polo. Cei doi au fost închiși la Genova, fiind capturați după diverse bătălii între Republicile lor.]
© CCC
Unitis viribus (sau coniunctis viribus)
Cu forte unite, in colaborare