C-tin Radulescu-Motru

Constantin Radulescu-Motru, 15 febr. 1868 – 6 martie 1957, născut în Mehedinţi, România, gazetar, filosof, psiholog pedagog, specialist în psihologie socială, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, profesor la Universitatea din Bucuresti. A trait 89 de ani.

Între 1880-1885, urmează liceul la Craiova. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Litere şi Filosofie, ambele din cadrul Universităţii Bucureşti. Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, şi care îl remarcă imediat, stabileşte legături spirituale puternice şi de durată.

A  absolvit Dreptul, Literele şi Filosofia la Bucureşti. Specializare la Paris şi în Germania. În 1892 îşi adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu.

Între 1895 şi 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundaţiei Universitare Carol I.

Henri Bergson a citat teza sa de doctorat în lucrarea Introduction à la Métaphysique. În 1897 înfiinţează Studii filosofice, care a devenit Revista de filosofie.

Profesor la Universitatea din Bucureşti, a înfiinţat primul laborator de psihologie din România (1906).

În 1918 devine director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A înfiinţat şi condus Societatea Română de Filosofie. Conservator (maiorescian) ca ideal politic.

În 1923 este primit în Academia Română, pentru ca în 1938 să devină preşedintele acestei instituţii, funcţie exercitată până în 1941. Exclus în 1948, repus în drepturile sale de membru titular în 1990.

Opere principale:

Lucrări: Problemele psihologiei, 1898; Ştiinţă şi energie, 1902; Cultura română şi politicianismul, 1904; Psihologia industriaşului, 1907; Naţionalismul, 1909; Sufletul neamului nostru, 1910; În zilele noastre de anarhie, 1910; Psihologia ciocoismului, 1911; Psihologia industriaşului, 1911; Din psihologia revoluţionarului, 1919; Curs de psihologie, 1923; Concepţia conservatoare şi progresul, 1924; Ţărănismul, un suflet şi o politică, 1924; Personalismul energetic, 1927; Demagogia şcolară, 1927; Ideologia statului român, 1934; Românismul, 1939; Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă şi destin, 1942.