Operele de arta, religia unor vremi, isi imprumuta caracterul, ritmul, stilul, vigoarea, de la o atitudine spirituala in fata lumii si a vietii…
Arta și adevărul pot împărți același pat fără ca aceasta să le împiedice să fie incompatibile.
© CCC
Arta ca reproducere, ca intruchipare a idealurilor, ce stau la temelia vietii poporului si determina fizionomia lui spirituala si morala, constituie una din insusirile primordiale ale omului.
Arta si literatura tin numai de suflet, sunt expresii ale sensibilitatii, ale temperamentului special al unui popor. Iar sufletul nu se poate nici transmite, nici imprumuta.
Destinaţia superioară a Artei este cea comună cu Religia şi Filozofia. Ca şi acestea, Arta este un mod de exprimare a divinului, a nevoilor şi cerinţelor superioare ale spiritului.
(Lecţii despre estetică, 1820)
Arta este o lunga suferinta, o intrebare pe care ti-o pui tot mereu tie insuti. Trebuie o suta de flori ca sa faci o picatura de parfum…
Arta e o forma a vietii, chiar viata.
Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.
In arta sa nu faci nimic, niciodata, ca altii; in morala, fii ca toata lumea.
Singura pornografie in arta e lipsa de talent.
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.
In strafundul fiecarei bucurii e si melancolie.
Unii oameni cinstiti, incapabili sa iubeasca o opera noua, o iubesc cu sinceritate cand are douazeci de ani vechime. Viata noua are o mireasma prea puternica pentru cei slabi de inger: trebuie ca mirosul sa se evapore, in vantul vremii. Opera de arta nu devine inteligibila decat atunci cand este acoperita de colbul anilor.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.