Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?
Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.
Arta este strict o chestiune de experiență, nu de principii, iar ceea ce contează în primul și în ultimul rând în artă este calitatea; toate celelalte lucruri sunt secundare.
© CCC
Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.
Arta este lupta perpetua pentru libertate. Constient sau inconstient, lupta aceasta este singura misiune perceptibila a universului moral, pe care il stimuleaza si il innobileaza.
Nu ratiunea apreciaza operele literare, ci o stare particulara a sensibilitatii care se numeste gust.
E greu sa admiri ceva fara o oarecare doza de iluzii, iar cei care inteleg o capodopera o creeaza in ei insisi, inca o data. Aceleasi opere se rasfrang in chip deosebit in sufletele care le contempla. Fiecare generatie omeneasca cauta o emotie noua in fata operelor batranilor maestri.
Intens si cu adevarat “actuale” pot deveni, la un moment dat, numai operele ce vor fi pe urma definitiv, iremediabil si pentru totdeauna “inactuale”
O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.
Arta este fiica libertății.
© CCC
Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.
Viața, in esenta, este solitara, iar oamenii casatoriti si necasatoriti difera doar prin faptul ca noi ne simtim singuri atunci cand suntem cu noi insine, iar ei se simt singuri atunci cand sunt impreuna.
(Amintiri si suveniruri)
© CCC
In artă să nu fii Shakespeare nu e grav, grav e să nici nu vrei să fii.
Confuzia creează arta. Prea multă confuzie creează dezechilibru.
Rostul artei nu este visul, ci viata. Actiunea trebuie sa tasneasca din spectacolul actiunii.
Orice opera de arta mai veche are doi autori: artistul care a plasmuit-o si timpul care i-a adaugat patina, ce contribuie in asa de mare masura la farmecul operei. Cateva secole prefac pe unicul autor initial in simplu colaborator la propria lui opera.
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
Arta este o colaborare intre Dumnezeu si artist, si cu cat face artistul mai putin, cu atat mai bine.
© CCC
Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.
Cine traieste artistic traieste mereu doar clipa prezenta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.