Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…)
Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…)
Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte…
Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.
Oamenii de geniu realizează uneori cel mai mult atunci când lucrează cel mai puțin, pentru că se gândesc la invenții și își formează în minte ideea perfectă pe care apoi o exprimă cu mâinile lor.
© CCC
N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.
Prin artă și numai prin artă ne putem perfecționa; prin artă și numai prin artă, ne putem proteja de pericolele meschine ale existenței reale.
© CCC
Arta și adevărul pot împărți același pat fără ca aceasta să le împiedice să fie incompatibile.
© CCC
Dragostea curata are nevoie de linistea desavarsita a constiintei.
Ars sine scientia nihil est.
Arta fără cunoaștere nu înseamnă nimic.
Jean Mignot, sec. al XIV-lea.
Arta fără cunoștințe (tehnice) adecvate și pricepere nu realizează nimic de valoare.
Jean Mignot, arhitect francez, a activat la sfârșitul sec. XIV și începutul sec. XV.
sau
Ars sine scientia nihil est. Scientia sine arte nihil est.
Arta fără cunoaștere nu înseamnă nimic. Cunoașterea (cunoștințele, știința) fără artă nu înseamnă nimic.
Domeniul muzicii e cel al emoţiilor sufleteşti. Scopul muzicii este acela de a insufla aceste emoţii, ea însăşi, inspirându-se din ele.
…ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.
Arta! Dacă nu aș avea aceste patru litere magice în zare, aș muri. Dar pentru artă nu am nevoie de nimeni altcineva; depind de mine. Și dacă eșuez, nu sunt nimic și nu mai pot trăi. Arta! O văd ca pe o mare lumină foarte departe acolo şi uit de orice altceva. Merg cu ochii ațintiți spre această lumină. Sunt cam bătrână pentru a începe, mai ales pentru o femeie. Dar voi încerca.
© CCC
Căile care duc la artă sunt pline de spini, dar pe ele poţi culege şi flori frumoase.
Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.
Nu poti concepe arta fara indrazneala.
Sacrificiul presupune o doza de bunatate si un grad de inteligenta care nu se gasesc pe toate drumurile.
Arta este o presimţire a adevărului.
(Caiet)
© CCC
M-am închis în lumină.
Pictori români de prestigiu au poposit în Brebu, comună prahoveană aflată pe malul stâng al Doftanei, la nord-est de Câmpina: pictorul Sava Henţia a locuit aici în anii 1886-1904, găzduindu-l adesea şi pe Nicolae Grigorescu, pentru ca mai târziu, în 1908, Ştefan Luchian să imortalizeze peisaje, case, porturi populare, ansamblul medieval în care a locuit și să lase comunei un adevărat motto: „La Brebu, m-am închis în lumină”.
Nu e oare unul dintre cele mai sigure criterii ale artei, puterea de a emotiona?
Orice opera de arta mai veche are doi autori: artistul care a plasmuit-o si timpul care i-a adaugat patina, ce contribuie in asa de mare masura la farmecul operei. Cateva secole prefac pe unicul autor initial in simplu colaborator la propria lui opera.
Arta reprezintă tot ce este mai bun în om - speranță, credință, iubire, frumusețe, rugăciune... Ceea ce el visează și ceea ce speră... Ce este arta?... Ca o declarație de dragoste: conștiința dependenței noastre reciproce. O confesiune. Un act inconștient care reflectă, însă, adevăratul sens al vieții - iubire și sacrificiu.
© CCC
O iubire fără un respect adânc şi fără admiraţie este doar o prietenie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.