E greu ca un om foarte necinstit, sa aiba destula minte; inteligenta dreapta si patrunzatoare te duce, in sfarsit, la regulile de purtare, la cinste, la virtute. Celui care se indarjeste in ce e rau, ca si in ce e neadevarat, ii lipseste judecata si patrunderea.
Graba cu care ne achitam de obligatii este, oarecum, o forma a nerecunostintei.
Ceea ce-l pierde pe iepure sunt siretlicurile sale. Daca ar merge drept inainte, ar fi nemuritor.
Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.
Astfel trebuie sa vorbesti cu oamenii, ca si cand ar auzi zeii; astfel trebuie sa vorbesti cu zeii, ca si cand ar auzi oamenii; sa nu cerem de la zei ceea ce ar fi rusinos sa destainuim oamenilor.
Nu putem rabda vanitatea altora, fiindca o depaseste pe a noastra.
Nu avem defecte care sa nu fie mai vrednice de iertare decat mijloacele de care ne folosim spre a ni le ascunde.
A vorbi pe ocolite si a micsora calitatile pe care le ai mi se pare ca e o forma a vanitatii ascunsa sub o modestie aparenta, o indemanare menita sa faca sa se creada mai mult bine decat spunem noi.
Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.
Cat timp poti face binele, nu intalnesti ingrati.
Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.
Am sa va spun acum un secret, un foarte simplu secret: numai cu inima poti vedea lucrurile corect; ce este esential este invizibil pentru ochi.
Esti uneori atat de deosebit de tine insuti, precum esti de deosebit de altii.