Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.
O filosofie nu este mai bine exprimata in cuvinte, ci prin alegerile facute de om. Pe termen lung, ne formam pe noi insine si ne formam viata. Procesul se continua pana la moartea noastra. Iar alegerile pe care le facem sunt, in cele din urma, responsabilitatea noastra.
In epoca in care idealurile sociale au disparut, omul se intoarce violent de unde a plecat, adica la biologic.
Fiecare epoca acorda gloria pentru alte motive.
Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.
Orice filozofie morala nu este altceva decat o slujitoare a religiei.
Un sistem filosofic nu poate avea o influenta apreciabila, numai pentru ca raspunde nevoilor sufletesti ale timpului in care apare.
Filosofia nu este o meserie, facuta pentru ostentatie. Ea nu consta in cuvinte, ci in fapte. Nu recurgi la ea ca sa-ti petreci ziua cu un fel de desfatare sau sa-ti alungi plictiseala, cand n-ai ce face. Ea iti formeaza si iti modeleaza sufletul, iti ordoneaza viata, iti indruma faptele, iti indica ce trebuie sa faci si ce nu.
A intelege inseamna a putea.
Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…
Filosofia nu e o iluzie: ea e algebra istoriei.
A avea informatii precise asupra posibilitatilor, aptitudinilor, puterilor noastre proprii inseamna intrucatva a realiza anticul ,,cunoaste-te pe tine insuti”.
“Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat”. Cugetarea apartine lui Saint Marc Girardin...o data ce cunostintele precis limitate au disparut, ramane atitudinea sufleteasca…Cultura inseamna transformarea ideilor in sentimente. Cultura trebuie sa insemne posibilitatea reactiunii noastre sufletesti.
Cultul eului, datoria superioara de a te gasi: iata intelepciunea…Intelegandu-te, singurul criteriu al cunoasterii, reusesti sa cunosti si lumea.
Dupa filosofie, trebuie sa urmeze actiunea. Forta vie desavarseste ceea ce a schitat ideea.
Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.
Descoperitorii in domeniul tehnic au o soarta cu mult mai buna decat cei din domeniul moral. Omenirea e mai recunoscatoare acelora care ii perfectioneaza confortul decat fata de cei care ii atrag atentia asupra legilor care domina lumea sufletului. Pe cei dintii ii individualizeaza, le retine numele cu onoruri mari. Cei din urma sunt inglobati intr-o serie oarecare, fac parte dintr-un grup intreg, inecati in anonimat pur.
Un suflet care nu cunoaste tot raul, lupta cu el si-l invinge, are calitati de erou; lupta si victoria dau sens moralei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.