Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.
(Reveriile unui călător singuratic)
A te pricepe sa-i asculti pe oameni este o achizitie a intelepciunii.
Nu atinge flautul atunci când tobele sună în jur; când nebunii au cuvântul, înțeleptul va tăcea.
© CCC
Infidelitatile ar trebui sa stinga dragostea; omul n-ar trebui sa fie gelos atunci cand are de ce sa fie; numai persoanele care se feresc sa starneasca gelozia sunt demne sa fim gelosi pentru ele.
Fiecare isi invinovateste memoria: nimeni, judecata.
Nu exista prosti mai daunatori decat cei care cred că au duh.
Fii fericit. Este singura modalitate de a fi înțelept.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.