Citate de Alberto Moravia

Dictaturile sunt strazi cu sens unic. Democratiile, strazi cu doua sensuri.

Muritorul care se bucură de o sănătate înfloritoare, la care se adaugă bogăţia şi faima nu este îndreptăţit să invidieze soarta zeilor. (Olimpicele)

Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.

Ne impacam cu un dusman care ne este inferior prin insusirile inimii si ale spiritului; nu iertam insa niciodata aceluia care ne intrece prin sufletul si geniul sau.

Invidia…umbra credincioasa a admiratiei.

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.

Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe acei ce se inalta prin propria putere a aripilor lor si se desprind de cusca in care ceilalti raman inchisi.

Sufletele invidioase tind să-i urască pe oameni, fiindcă aceştia le iau, chi­purile, fericirea.

Nimic nu apropie mai mult sufletele mici, amarate si nemultumite, decat gandul ca sunt la fel de neputincioase.

Putini, foarte putini oameni se bucura cinstit de succesele celor care au aceeasi profesie ca si ei; acesta e unul din fenomenele cele mai rare ale naturii.

Raportul intre alfabetism si analfabetism este constant, dar in ziua de azi analfabetii stiu sa citeasca.

Sunt oameni care au tendinta nefericita – atat pentru ei cat si pentru cei cu care au vreo legatura – ce-i face sa foloseasca orice ocazie pentru a-si arata coltii, a musca si a cauta nod in papura; le repugna sa vada cum se aduc cinstiri unui semen de-al lor; palesc de invidie si dusmanie.

Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le amuteste.

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.

Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.

Eram antifamilie, eram antisocial, intr-un cuvant, artist. Activitatea artistica nu poate fi decat contrara moralei, ratiunii, familiei.

Este mai greu sa nu invidiezi un prieten fericit decat sa fii generos cu un prieten nefericit.

Cu cat esti mai fericit, cu atat dai mai putina atentie fericirii.

Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.

Bunul-simt: ceva de genul sanatatii contagioase.