Citate despre Invidie

Sufletele invidioase tind să-i urască pe oameni, fiindcă aceştia le iau, chi­purile, fericirea.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Trebuie sa-ti cladesti viata pe ceea ce este sanatos in tine.

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.

Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.

Favoarea da nastere la invidie si invidia la barfa.

Invidia e tovarasul gloriei.

Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.

Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe acei ce se inalta prin propria putere a aripilor lor si se desprind de cusca in care ceilalti raman inchisi.

Nu trebuie sa invidiezi pe nimeni, pentru ca oamenii buni nu merită să fie invidiati, iar oamenii rai, cu cat au mai mult noroc, cu atat se pervertesc ei insisi. © CCC

Invidiosii sufera de succesul altora ca de o umilinta, ca de o ofensa de neiertat adusa slabiciunii lor.

Este mai greu să nu invidiezi un prieten fericit decat sa fii generos cu un prieten aflat într-o situatie nefericita. © CCC

Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.

Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.

E mai bine să fii invidiat decât compătimit. © CCC

In general, fericirea ii face pe oameni mai buni.

Invidia…umbra credincioasa a admiratiei.

Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?

Invidia…Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge intotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decat meritele altuia.