Putini isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea de greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le condamne la altii...; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie.
Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.
Ne impacam cu un dusman care ne este inferior prin insusirile inimii si ale spiritului; nu iertam insa niciodata aceluia care ne intrece prin sufletul si geniul sau.
Cel mai urat dintre sentimentele omenesti este invidia.
Muritorul care se bucură de o sănătate înfloritoare, la care se adaugă bogăţia şi faima nu este îndreptăţit să invidieze soarta zeilor.
(Olimpicele)
Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.
Picurand intr-una, umila picatura
e-n-stare-ncet sa roada si piatra cea mai dura.
Invidia nu poate sa se ascunda. Invinovateste si judeca fara dovezi, cusururile le face mai mari, cele mai mici greseli le socoteste enorme; graiul sau e plin de fiere, de exagerare si de ocara. Se incapataneaza cu indaratnicie si furie impotriva meritului evident. E oarba, infuriata, nesocotita si brutala.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.