Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.
Este mai greu sa nu invidiezi un prieten fericit decat sa fii generos cu un prieten nefericit.
Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.
Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.
Lingusirea place, chiar si atunci cand este rostita de buzele unui nebun... atat dojana cat si lauda produc impresie asupra noastra, chiar daca dispretuim temeiurile si motivele care determina exprimarea lor.
Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.
Este mai usor sa nutresti sentimente frumoase decat sa le infaptuiesti.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.