Citate de Alberto Moravia

Invidia…Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge intotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decat meritele altuia.

Invidia…umbra credincioasa a admiratiei.

Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…

Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti.

Nu trebuie sa invidiezi pe nimeni, pentru ca oamenii buni nu merită să fie invidiati, iar oamenii rai, cu cat au mai mult noroc, cu atat se pervertesc ei insisi. © CCC

Invidia nu poate sa se ascunda. Invinovateste si judeca fara dovezi, cusururile le face mai mari, cele mai mici greseli le socoteste enorme; graiul sau e plin de fiere, de exagerare si de ocara. Se incapataneaza cu indaratnicie si furie impotriva meritului evident. E oarba, infuriata, nesocotita si brutala.

Se pare ca invidiem, mai mult decat pe altii, pe acei ce se inalta prin propria putere a aripilor lor si se desprind de cusca in care ceilalti raman inchisi.

Eram antifamilie, eram antisocial, intr-un cuvant, artist. Activitatea artistica nu poate fi decat contrara moralei, ratiunii, familiei.

Este mai greu să nu invidiezi un prieten fericit decat sa fii generos cu un prieten aflat într-o situatie nefericita. © CCC

E greu de indurat sa fii mereu al doilea... e, intr-adevar, mare lucru sa nu stii ce-i invidia.

Natura oamenilor este de cele mai multe ori in asa fel alcatuita, incat ii compatimesc pe cei nenorociti si ii invidiaza pe cei fericiti.

Favoarea da nastere la invidie si invidia la barfa.

Putini, foarte putini oameni se bucura cinstit de succesele celor care au aceeasi profesie ca si ei; acesta e unul din fenomenele cele mai rare ale naturii.

Nimic nu apropie mai mult sufletele mici, amarate si nemultumite, decat gandul ca sunt la fel de neputincioase.

Invidiosii sufera de succesul altora ca de o umilinta, ca de o ofensa de neiertat adusa slabiciunii lor.

E cu putinta unei fapturi in vesnica lupta cu sine insasi, sau certata cu viata, sa lase pe altii in pace si sa nu le invidieze fericirea?

Invidia poate fi indurata cand izvoraste din admiratia trezita de talent…dar exista oare nenorocire mai mare decat aceea de a trai acolo unde superioritatea starneste invidie si entuziasm?

Ne impacam cu un dusman care ne este inferior prin insusirile inimii si ale spiritului; nu iertam insa niciodata aceluia care ne intrece prin sufletul si geniul sau.

A invidia înseamnă a te recunoaște inferior.

Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar si sub cele mai crunte lovituri, dar se trezeste, ranit de moarte, la o simpla zgarietura.