Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire si mai cu seamă o tendinţă de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte. În acest peisaj de desacralizare, Biserica Ortodoxă şi Romano-Catolică, citadelele creștine ce continuă Bizanţul și Roma, sunt supuse unor lungi şi insidioase atacuri, venind din numeroase direcţii. Mai întâi din partea prozelitismului sectelor neoprotestante, atac pe faţă, cu mijloace cunoscute, de natură în special financiară, materială. Apoi din partea mentalităților moştenite de la răposatele (dar nu de tot) doctrine marxiste şi comuniste, contestatoare de religie. Apar însă altele, de stranii şi variate tipuri. De pildă: o imagistică plină de monştri pe lângă care ai lui Bosch şi Goya sunt suportabili uşor. Filmele cu vampiri, extratereştri înfiorători, magicieni, sunt din ce în ce mai dese. Ba chiar cărți aparent fermecătoare, ca celebra Harry Potter, fac ocolul pământului, fascinând pe copii. De curând, la New York a fost construit, undeva, într-un spațiu larg, un dinozaur uriaş, care a dat de furcă poliției, din pricina unei mulțimi de tineri care veneau să-l adore (!) mărturisind că se simțeau Iăuntric excepțional în fața lui.
Dar ce să mai zicem de literatura şi arta post-modemistă, care îşi defulează mâlurile până şi în blasfemii la adresa Creatorului şi a Celor Sfinte. lar un premiu Nobel acordat unei astfel de cărți blasfematoare, pune oarecare temei bănuielilor noastre.
Şi în fața acestor fenomene ucigătoare de spirit, vrăjmaşe învățăturii Mântuitorului Hristos, care din dragoste s-a răstignit pentru noi, cele două Biserici surori ce au de făcut? Doar să se unească!!!
Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.
Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri și acela în care suntem bătrâni.
(Cugetări diverse)
Ne bucuram de frumusetea fluturelui, dar rareori admitem schimbarile prin care a trecut pentru a ajunge la acea frumusete.
© CCC
In avion, timpul trece in zbor.
Inclinam intotdeauna catre cele oprite si dorim cele refuzate.
Orice i-aş spune, trecutul nu i-l pot schimba şi nici amintirile.
Timpul e cel mai bun sfatuitor.
In lumea asta nu exista nimic imuabil; totul este relativ.
Ne trebuie o sută de ani pentru a reface ce distruge o singură zi.
Timpul uman nu are o traiectorie circulara, ci liniara. De aceea, omul nu poate fi fericit pentru ca fericirea este dorinta de repetitie.
(Insuportabila usuratate a fiintei)
© CCC
Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
Ea nu a venit. Oricum, chiar dacă ar fi venit, nu ar mai fi fost aceeași.
(Scrisoare către Jacques Rivière)
© CCC
Trebuie să ne schimbăm mereu, să ne reînnoim şi să ne reîntinerim noi înşine, altfel devenim rigizi.
We must always change, renew and rejuvenate ourselves; otherwise we harden.
© CCC
Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.
Timpul care mi-a fost dat, să-l prelungească dragostea.
© CCC
Cu cat un obiect este mai ferit, cu atat devine mai atragator. Paza nu-i decat o invitatie pentru hoti.
Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.
Am vrut sa schimbam lumea, dar lumea ne-a schimbat pe noi.
(Ne-am iubit atat de mult)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.