În general, în momentul în care un om la care ţin mă dezamăgeşte sau mă loveşte sub centură, sentimentele mele se transformă în dezgust, dispreţ, organismul meu îl respinge ca pe o grefă de care nu mai ai nevoie, e probabil un noroc sau o formă de autoapărare. Mă supăr, mă necăjesc, dar nu mai stau să plâng pentru nimeni. În momentul în care ai o vocaţie superioară vieţii de fiecare zi, că eşti un doctor mare, un pianist sau un tamplar, în clipa în care ai o meserie pe care o iubeşti şi pentru care te pregăteşti din copilărie, ştii cum spun americanii, pui ordine în priorităţi.
Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc nimic niciodata, caci si sinceritatea poate fi repetata cu altul, cu altii, ca, in sfarsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea, adunate in atatea luni de dragoste, in atatea nopti petrecute impreuna, pierisera acum ca prin miracol si nu supravietuisera in mine decat un intaritor orgoliu si o cumplita furie impotriva mea insumi.
(Maitreyi)
Nu exista dezamagire adevarata decat fata de ceea ce iubesti.
© CCC
Viitorul e ceva care se depaseste pe sine. Nu suportam viitorul, il faurim.
Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.
Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.
Infernul inseamna sa nu mai iubesti.
(Jurnalul unui preot de tara)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.