În general, în momentul în care un om la care ţin mă dezamăgeşte sau mă loveşte sub centură, sentimentele mele se transformă în dezgust, dispreţ, organismul meu îl respinge ca pe o grefă de care nu mai ai nevoie, e probabil un noroc sau o formă de autoapărare. Mă supăr, mă necăjesc, dar nu mai stau să plâng pentru nimeni. În momentul în care ai o vocaţie superioară vieţii de fiecare zi, că eşti un doctor mare, un pianist sau un tamplar, în clipa în care ai o meserie pe care o iubeşti şi pentru care te pregăteşti din copilărie, ştii cum spun americanii, pui ordine în priorităţi.

Corina Chiriac